|
Tot prin anii '90 acelaşi Ion ILIESCU a mai comis o gafă, aceea de a mulţumi minerilor acolo la Pavilionul Expoziţional, înainte ca aceştia să plece spre Pietroşani.
Le mulţumea minerilor că au venit în Capitală:
- să restabilească democraţia,
- să ciomăgească pe tineri,
- să pângărească Universitatea,
- să cotrobăie pe la sediile PNL şi PNţCD,
- să-l fugărească pe RAţIU,
- să-l sechestreze pe Corneliu COPOSU,
- să igienizeze corturile de la Inter,
- să linşeze pe bucureşteni,
- să-I căsăpească pe locuitorii din Ferentari.
Peste ani, bietul Ion ILIESCU zicea că acele mulţumiri au fost făcute ca să-I determine să pleca, el arătând că misiunea lor s-a încheiat. Cine crede o astfel de explicaţie are o mare problem. Nu eu i-am chemat pe mineri, dare u am văzu acte de vilenţă de nedescris la Piaţa Romană la metrou. Am scăpat doar că eram tuns şi îmbrăcat xcorect, fără blugi şi fără cămaşă stridentă. Minerii erau ca nişte fiare deslănţuite, de neoprit, iar unii bucureşteni, nu oricare, ci unii, anumiţi bucureşteni îi însoţeau de parcă erau comandanţii unor oşti de cu totul altă factură, dar oşti disciplinate, care răspund la ordinele care nu se discută. Armele lor erau bâtele, pumnii şi picioarele. Bucureştiul era oraşul groazei, iar ILIESCU le-a mulţumit, că hoardele acelea ne-au aruncat cu 100 de ani în urmă pe scara istoriei lumii.
|